De formaţie profesională inginer (a terminat Facultatea de Metalurgie la Institutul Politehnic București), Nicolae Szekely este preocupat de arte – în general, filosofie, muzică, poezie – în special (poet – membru în Uniunea Scriitorilor din România din anul 2001, cu 7 cărţi publicate), care îi acaparează întreaga personalitate și deopotrivă timpul liber, devenind, în timp, atât colecționar, dar și interpret al mai multor instrumente muzicale din culturi și epoci diferite (vihuela, chitară barocă, lăută renascentistă, archlute, etc). Pasiunea pentru muzică îl călăuzește spre chitara clasică, astfel că, în 1980 devine autodidact și studiază intens repertoriul acestui instrument.
Participă la numeroase festivaluri şi spectacole studenţeşti, iar în 1987 câştigă locul I la Festivalul Naţional de Chitară Clasică de la Sinaia. În toamna aceluiaşi an, susţine un recital la Ateneul Român, iar în anul 1990 este co-organizator al festivalulului „Zilele Chitarei Clasice”, la care participă chitarişti din ţară şi străinătate. Cu această ocazie întâlneşte pentru prima oară lăuta, urmând ca în anul 2007 să urmeze adevărata întâlnire cu familia lăutei. Grupul „Huniadi Cantores” îi aduce în braţe lui Nicolae Szekely un instrument deosebit: vihuela – care îi deschide o nouă lume, cea a Renașterii, moment din care devine activ la festivalurile medievale din ţară. Lumea muzicală a lui Nicolae Szekely persistă în repertoriul medieval şi renascentist, de o bogăţie şi profunzime nebănuite. Preocupările muzicale nu sunt deloc limitate de vreo epocă, perioadă sau gen, orice întâlnire cu muzica adevărată devenind o pasiune.